Iarna

Din nou iarna s-a lăsat peste sat. Pomii sunt încărcați cu flori albe de nea căzute din înălțimile cerului.
Acum totul este alb, misterios , grandios ca imaculatul unei imense catedrale , zugrîvită cu zăpada din abundență.
A răsărit și soarele care aruncă peste sat oglinzile razelor sale orbitoare.
Copacii și-au lăsat brașele în jos sub greutatea albului.
De ce ne place acest anotimp rece? Poate pentru că ne aprinde sărbătoarea în suflet , și , împreună cu cei dragi ne bucurăm de Nașterea Domnului Isus Hristos, vestindu-i Nașterea prin minunatele noastre colinde.
Mai rămâi cu noi, să ne mai bucurăm de binefacerile tale.

Dansul fulgilor de nea

Este iarnă ! Ninge iar, cad încet şi discret fulgii, fulgii hoinari .
Omătul clipeşte în mii de culori şi scântei. Întinderea albă, moale şi pufoasă , a pus stăpânire peste natură. Dealurile sunt ca nişte uriaşi dormind sub zăpadă. Copacii sunt tăcuţi, dar frumos cercelaţi cu flori de gheaţă.
Fulgii de nea flutură pe la geamul meu, nehotărâţi parcă. Nu ştiu ce e mai bine, să deschid fereastra, să-i dezmierd o clipă, sau să-i las să-şi continue dansul , privind la înălţimile din care erau cernuţi.
Admir de la fereastră priveliştea de basm îngheţat. Încerc să îmi imaginez iarna, ca pe o crăiasă a zăpezii, şezând în sania ei de gheaţă, azvârlind neaua peste oameni şi locuri, parcă vrând să cucerească împărăţia pământului.
Poate că iarna nu este o crăiasă, ci este o bunică , încărcată cu omăt şi gheaţă, aceste daruri albe şi reci care bucură sufletul copiilor şi lasă amintiri frumoase.
Voi ce credeţi ?

(Lucrare participantă la concursurile de creaţie Despre copilărie să vorbim, şi Poveşti la gura sobei ) aflate în curs de jurizare

Premiul I la Concursul Internațional de scriere creativă, Copilul în lumea cuvintelor , secțiunea proză -Florile gândului