sâmbătă, 6 martie 2010

Dansul fulgilor de nea


Este iarnă ! Ninge iar, cad încet şi discret fulgii, fulgii hoinari .
Omătul clipeşte în mii de culori şi scântei. Întinderea albă, moale şi pufoasă , a pus stăpânire peste natură. Dealurile sunt ca nişte uriaşi dormind sub zăpadă. Copacii sunt tăcuţi, dar frumos cercelaţi cu flori de gheaţă.
Fulgii de nea flutură pe la geamul meu, nehotărâţi parcă. Nu ştiu ce e mai bine, să deschid fereastra, să-i dezmierd o clipă, sau să-i las să-şi continue dansul , privind la înălţimile din care erau cernuţi.
Admir de la fereastră priveliştea de basm îngheţat. Încerc să îmi imaginez iarna, ca pe o crăiasă a zăpezii, şezând în sania ei de gheaţă, azvârlind neaua peste oameni şi locuri, parcă vrând să cucerească împărăţia pământului.
Poate că iarna nu este o crăiasă, ci este o bunică , încărcată cu omăt şi gheaţă, aceste daruri albe şi reci care bucură sufletul copiilor şi lasă amintiri frumoase.
Voi ce credeţi ?

(Lucrare participantă la concursurile de creaţie Despre copilărie să vorbim, şi Poveşti la gura sobei ) aflate în curs de jurizare
Premiul I la Concursul Internațional de scriere creativă, Copilul în lumea cuvintelor , secțiunea proză -Florile gândului

Niciun comentariu: